Omul de la fereastra
Cum e sa fii singur? Atat de singur incat nici macar sa nu te mai regasesti printre propriile-ti ganduri? Sa fie liniste, s-ar auzi din strafundul gandurilor nostre…
…iar la cativa metri in spatele tau, dupa zidul care-ti tine tot timpul rece sa urle vacarmul strazii colorate, vesele, unde energia creste odata cu rasaritul Soarelui si scade dupa ce el e demult apus.
In viata ta ai vazut oameni zambind, ai zambit odata cu ei, erai plin de viata si totul in jurul tau era viu, dar acum vezi lumina patrunzand prin luminatorul cladirii vechi in coltul careia se zareste fereastra camarutei tale, ultima reduta in fata intunericului apasator care te inconjoara.
