to Gian Carlo
Sicilia…taramul mafiotilor, al pistolarilor, al Alfelor cu geamuri fumurii, al ochelarilor negri, palariilor cu boruri largi si pistoalelor ascunse mai mult sau mai putin subtil sub hainele elegante din piele.
Ei bine, n-as indrazni sa spun ca nu exista cum nu indraznesc sa ma leg de Mos Craciun. Personajele de genul Nasul, Tano Cariddi sau orice alt personaj de film sunt la fel de facil de descoperit in Sicilia cum poate fi descoperit Dracula in zona Branului.
Sicilia e o experienta personala, intima as indrazni s-o numesc, cum probabil reprezinta mai toate destinatiile pe care ajungi sa le atingi, chiar si atunci cand ajungi sa zaci la plaja, perfect ecranat de un strat gros de ulei sintetic, placut mirositor.
“Buongiorno”, ne intampina el de departe, uitandu-se lung la noi, sprijinit in bastonul lui din lemn vechi! “Buongiorno” i-am raspuns, la randul nostru, coborand inca vreo doua din sutele de trepte interpuse intre locul nostru de cazare si zona cea mai apropiata de centrul orasului. Mi-am adus subit aminte de vacantele de vara, la tara unde toata lumea se saluta, fara sa se cunoasca neaparat.
Era prima noastra dimineata petrecuta in Sicilia. Coboram sutele de trepte ale Taorminei cu scopul de a “adulmeca” pentru prima data aerul autentic al insulei, dupa ce, minute mai devreme fusesem rasfatati cu bunatati de catre gazda noastra, o babuta cocheta si cu o educatie aleasa. Era deja o dimineata minunata!
“Di dove sei?” intreaba personajul nostru. Romania, am raspuns eu. Am avut sentimentul ca am aruncat o grenada. Omul a facut brusc o pirueta si a disparut pe o alee, in spatele unei case. Cred ca a mai rostit o formula de salut, dar am fost atat de complesit de reactia lui incat am ramas interzis. Aveam sa inteleg mai tarziu, in Palermo care-i treaba cu romanii.
Doua zile mai tarziu, spre inserat, plimbandu-ne ca doi porumbei fotografi, auzim venind dinspre cealalta parte a stradutei “Romania, come stai?”. Era personajul nostru octogenar, zambindu-ne si facandu-ne cu mana. Un sentiment dulce-amar…
Altfel, Taormina e superba, cu amendamentul sa fii ori beat, ori treaz, dupa cum te simti mai bine, pe “Transfagarasanul” lor in miniatura. Din autobuz drumul pare a fi ultimul. In rest superba! Sincer!
Messina mi s-a parut pustie, asa ca nu prea am ce povesti.
Cefalu in schimb e ca o raza de soare. Cefalu e ca atunci cand inchizi ochii si asculti marea, in lumina calda a asfintului.
Palermo e clar un oras cosmopolit. Aparent arata infricosator, periculos, cel putin parte veche, care este si cea mai frumoasa. Tocmai aceasta zona e intens populata de imigranti, oameni ca noi toti, daca ma intrebi. Insa venind dintr-o societate in care prejudecatile construiesc sistemul, nu ai cum sa nu te intrebi daca acea gasca de oameni de culoare nu ar putea sa “te faca la buzunare”. Abia apoi realizezi ca ei nici macar nu indraznesc sa te priveasca. Singurii pe care i-am remarcat si pe care i-am considerat intr-adevar periculosi sunt, v-ati prins, romanii!!!
Siracusa, ultima noastra destinatie a fost…ultima. Un sentiment de neputinta, de revenire la cele “corecte”, serviciu, casa, acasa…
