Pe langa toate zilele posibile pe care le putem gasi in calendar, iata ca din 2010, pe data de 11 ianuarie exista si Ziua Artei Fotografice in Romania. Detalii?
“Hotărârea privind declararea datei de 11 ianuarie Ziua Artei Fotografice în România este semnată de premierul Emil Boc şi contrasemnată de ministrul Culturii Kelemen Hunor şi de viceprim-ministrul Marko Bela.
Am incercat sa scriu ceva mai multe despre Magura, dar din nefericire nu mi-am gasit cuvintele. Au facut-o insa altii cu mult mai bine inaintea mea. 🙂
“Satul Măgura, deşi se află la numai 40 de kilometri de Braşov şi la o aruncătură de băţ de Bran-Moeciu, e departe de zgomotele asfaltului şi aglomeraţia oraşului, cu peisaje uluitoare, gospodării risipite pe dealuri şi oameni care-şi duc traiul aspru, de munte. Când veţi ajunge însă acolo, o să vă zâmbească blând și o să vă invite să le treceţi pragul.
“Less is more” spune o veche sintagma. Desi nu pare deloc dificil de interpretat, fiecare ii atribuie propria sa semnificatie, in functie de trairile pe care le are la un anumit moment.
Cine nu se bucura atunci cand Soarele rasare de dupa norii negrii care au acoperit cerul mai multe zile, care au adus cu ei zile mohorate, pironindu-ne in casa, macinati de ganduri si idei in alb si negru cu usoare tente de gri?
Dupa astfel de zile “ploioase” am ajuns la Vulcani, intr-o insorita zi de vineri a lunii decembrie. Nu mai facusem poze de cateva luni bune si dorinta de a declansa, de a surprinde orice cadru mi-ar iesi in cale, ardea deja mocnit. Bucuria de a lua in mana aparatul as compara-o cu cea a copilului care-si gaseste cadoul mult visat sub bradul de Craciun.
Read more
Desi cred ca tarie ca Brasovul e orasul cel mai frumos din Romania, weekend-ul trecut am ajuns pentru cateva ore la Sibiu unde oarecum, spre surprinderea mea, m-am simtit chiar ca acasa. Ador oamenii din aici, par atat de linistiti, atat de caldurosi, parca-s rupti dintr-o alta lume, o lume de poveste, unde fiecare zi rasuna ca o simfonie a lui Beethoven, grava, taioasa, nesigura, dar inconjurata de dragoste si beatitudine.
Nu va lasati totusi indusi in eroare de selectia de poze pe care am ales-o. Realitatea mea poate fi deformata de obiectivul aparatului de fotografiat ori de cel din spatele lui 😉 In plus toti oamenii veseli arata in mare masura la fel, odata ce l-ai fotografiat pe unul dintre ei, toti ceilalti iti vor parea la fel. Apoi, prin natura “injectiei zilnice”, in special cea de la ora 5 noi, romanii suntem in cautare de latura dramatica a vietii nostre. Ne cam place sa vedem oameni tristi si neajutorati, asociindu-ne sau proiectand pe ei toate relele care ni se arata.
“- Ce ocupatie ai? – …hmmm, blogger!”, ascultam zilele trecute, o conversatie la radio Guerrilla. Cum naiba sa fii blogger, ca ocupatie, ma refer?
Si pentru ca rezonez cu aceasta noua ocupatie la fel cum o face o vioara in mana unui sculer-matriter, prefer sa ma limitez la ceea ce zice lumea ca ma pricep mai bine… 🙂
Cred ca-i deja evident faptul ca ne petrecem o mai mare parte din timp la serviciu decat acasa (fireste, se aplica pentru cine merge la serviciu). Asta presupune ca de-a lungul vietii ajungem sa dezvoltam mai multe relatii de familie, in afara de cea de acasa. Acum depinde de fiecare cate familii schimba pe parcursul vietii sale, referindu-ma aici mai degraba la cea profesionala. 🙂 Cert este ca in cadrul celeilalte familii (a se citi cea de la serviciu) ajung la un moment dat sa se cristalizeze niste legaturi care continua sa dainuiasca pana la “adanci batraneti”. Acest lucru poate constitui bazele unui astfel de concept, cineva, un corporatist creand astfel notiunea de Team Building.
Fotografiind Venetia sau ce inseamna sa fii fotograf? Vorbeam acum doua zile cu un coleg din Polonia care-mi admira activitatea fotografica si care, fara nicio surprindere, ma intreaba ce echipament foto folosesc. Principiul e deja cunostcut: Ce poze faine faci! Ce aparat folosesti? Cati megapixeli are?
Dupa ce-i enumar o parte din “scule”, renuntand sa mai incerc sa-i explic ca intrebara e irelevanta, concluzioneaza: “atunci cand joci intr-o alta liga, deja ai nevoie de un echipament profesional!” Nimic mai eronat, din punctul meu de vedere. Cred ca 99% dintre oamenii care privesc o fotografie buna ajung in mod natural sa presupuna ca ultimul ragnet in materie de aparate foto ofera deja garantia inmarmuririi privitorului.
Sunt putine locuri unde ma simt cu adevarat rupt de lume, unde nimic din ce-i cotitian nu ma mai atinge sfarsind prin a fi coplesit de un sentiment de fericire ireal si bizar. Iata motivul pentru care iubesc Delta Dunarii, mai presus de frumusetea ei incomensurabila si de linistea desavarsita pe care le-o ofera in dar, neconditionat, celor ce-i trec pragul.
Pe masura ce inaintam in varsta se spune ca devenim tot mai conservatori, dezvoltam tot mai multe tabieturi si fixisme de care nu reusim sa ne debarasam, ba chiar din contra, le consideram ca fiind firesti. Cel putin, daca ma privesc obiectiv, in oglinda, constat ca devin tot mai…
“Tarot Cafe” e o cafenea din Brasov care, aparent, pare a veni dintr-o alta lume, o lume mistica, a povestilor inspaimantatoare ale copilariei, o lume a cautarii intelepciunii absolute si a linistii intrinseci.
“Calatorului ii sta bine cu drumul”, spune o veche zicala romaneasca.
Prin natura job-ului calatoresc foarte mult, ceea ce presupune, daca ne raportam la calcului probabilitatilor, nenumarate ocazii de realizare a unor fotografii cel putin interesante. Totusi, ceea ce nu e greu de anticipat, Murphy nu doarme niciodata, sau cu alte cuvinte atunci cand as fi putut trage un cadru bun, fireste nu aveam aparatul la mine.
Am decis sa schimb asta, si acum, oriunde merg, ma veti intalni cu aparatul de fotografiat la mine. Practic ma provoc sa ies la pozat, chiar daca ma lovesc de multe ori, de tot felul de constrangeri.